Sunt flacari la care nimeni nu vrea sa arda. Ma ard si ma consum pe mine, nevazuta, nestiuta. Si-mi ramane focul sa ma imbete mereu. Imi vad pasii, imi ating buzele si-mi murdaresc sufletul. De-ai vrea sa stai, de-ai vrea sa ramai. Am un apartament mic, cu camere albe si perdele multe, cu un balcon imens. Ies sa fumez de trei ori pe zi si de cinci ori pe noapte. Visez mereu ca facem dragoste si bem vin. Am sa te iubesc pana la sfarsitul lumii-eventual. Am sa-ti dau lumea peste cap, am sa dublez totul sau am sa te injumatatesc pana la nimic, am sa te iubesc nesfarsit si-am sa insel constant. Cu trupul si cu gandul, cu spiritul si cu viata. Si-apoi am sa insel din nou, pe el cu tine, pe tine cu altul, pe mine cu voi toti. Prin baruri, cand ma va chema Natasha, voi avea 25 de ani, un tatuaj inscriptionat cu "rabdare" si nicio stare, prin sali de cinema, prin locuri luminoase si luminate sau locuri obscure si degradante. 

Am sa insel toata viata, tradandu-ma pe mine mereu, prin indoieli, nehotarari si tanguieli, minciuni si eschivari. N-am sa stiu niciodata, niciodata...

Nu am 25 de ani si nu ma cheama Natasha.