Nu pot sa incetez sa ma gandesc la tine, asa, ca si cum niciodata nu ai fost o mare parte din viata mea. Nu stiu ce se intampla intre noi. Poate ce se intampla nu e dragoste. Presupunem ca dragostea e pure, kind and gentle, nu tine cont de intepaturi, de plati, de re-plati, de raspunsuri, de ironii si cinism, de bullshitul in care ne-am desfasurat sau mi-am desfasurat eu existenta. Stiu doar ca mereu ma gandesc la tine ca la o parte imensa din viata mea. Stiu ca au fost zile, dimineti, cafea, nopti, 4 am, 5 pm, plansete, imbratisari si multe, multe retineri. Nu  vreau sa te iau de la ea. In definitiv, nu esti al ei, asa cum nu esti nici al meu. Pentru ca stii si tu ca atat cat eu exist, tu nu o sa reusesti sa ma ignori in totalitate. Am sa fiu a-c-o-l-o. Sau poate nu chiar a-c-o-l-o, dar cumva sunt mereu in viata ta. O stii. Iar daca vei putea candva sa iesi din nenorocita aia de zona de confort, daca vei raspunde intrebarilor pe care eviti cu incapatanare sa ti le pui, am sa fiu a-c-o-l-o. Si am sa te iubesc mai presus de orice. Atat cat o fiinta umana poate sa iubeasca o alta fiinta. Si am sa te iubesc in ciuda trecutului, viitorului si a oricarei intamplari dintre ele. Am sa te iubesc cat nu iubesc altii intr-o viata. Dar pana atunci, nu te astepta la nimic, nu pot. Fiecare isi duce lupta. Lupta mea ma sfarseste usor-usor. Dar n-am sa cedez. Nici acum, nici mai tarziu. I shot the sheriff.