baco.vian, alt mod de scapare.

E frig in groapa si mi-e frica de viermi. Nu am sa inchid ochii acum, eu nu stiu sa mor. Nu vreau sa vad capacul in fata ochiilor, nu vreau sa aud cum se bat cuie, pentru cine bat clopotele..? Pentru mine. Merg des la cimitir, e bezna-n cavou si n-au ce sa-mi scrie pe cruce, bunicule m-auzi, nu stiu ce e aia fericire. E urlet si jale si vin si loc de pace si loc de verdeata si nu aduce, seamana, dar nu rasare cu moartea vie ce-o duc la ceas de seara pe picioare. E foc, e raget, e racnet, e vapaie, Satan stapan pe-un suflet cu vene spintecate. Inexplicabil, inexorabil, constant, continuu, prostesc, la nesfarsit, unde esti Doamne?..

M-astup in pamant, ma plimba o mare, nu am sa inchid ochii acum, eu nu stiu sa mor...

P.S: pe mine ma cheama Beatrice.

Coma si alte capricii

E ceva in iubirile nescrise. In imbujorarea- imbujorare, da, ce cuvant stupid, dar e prea tarziu pentru sinonime, care apare brusc pe o fata frumos incadrata de doi ochi albastrii ce evita sa priveasca in jurul lor. E o limita intransigent stabilita, o pagina incompleta, o amanare a Marelui Anonim, o idee lasata pe maine, poimaine, 3 luni sau pentru sase (sase, ce, de ce?) ani.  E ceva-aaa-aaa-ul ala pe care poti sa il simti intr-o fractiune de secunda, zvacnirea, iesirea, evadarea din amarata ta stare comatoasa. Mie nu imi e frica de Viata de Apoi.

see you soon.

Cand dispare amorteala, cand sunt mii de km intre noi, cand sper ca in Anglia ploua zilnic, cand nu ti-ai cerut scuze, cand nici macar furia nu reuseste sa ma tina ocupata, ramane durerea si iti spun, doare al naibii de tare!