Cinci

Cred ca plangi, cred ca plangi atat de mult, cred ca imi dai inapoi lacrimile varsate in nopti amare de singuratate si disperare.  Cred ca-mi plangi tristetea. Mi-ai luat tot. Ai pus cruce peste speranta mea, peste tot ce am visat vreodata si peste fiecare farama de curaj pe care o mai aveam.  Nu ma strangi de mana si vezi ca imi merge prost, nu ma iei in brate, nu ma mai saruti pe frunte.

M-ai lasat singura aici unde cred ca e mai frig decat acolo.

Cealalta femeie

Nu apare cu unghii neingrijite si niciodata taiate din carne.
Machiajul ei nu curge.
Ruj, rouge, rosu, mereu proaspat pentru buze niciodata sarutate.
Cealalta are mereu hainele calcate, mereu miros a parfum proaspat, niciodata la fel a doua zi.
Nu are puterea sa spuna nu, nici da, nici nu stiu.
Ea, cealalta, cea in plus in momente in doi si in minus cand e singur, ea, judecata, impinsa cu degetul aratator, jignita, desconsiderata.
Ea, care nu stie ce nume sa mai pronunte cand e beata.
Si tigari sunt aprinse in locuri scumpe de barbati necunoscuti si printre lacrimi cazute la intamplare gaseste zambetul cu care sa spuna multumesc.
Regina singuratica, prompta, mereu acolo, la primul salut, la prima privire.

Inima e un cuvant prea sofisticat. Onoare? Ma faci sa rad. Principiile tale se vor risipi intr-o clipa. Duse de vant, la sunet de degete inghetate ce pocnesc incantator.

Poti sa plangi acum.