luni, 14 octombrie 2013
miercuri, 21 august 2013
Lo lee ta-Ultima postare: Acum 3 luni
3 luni, 11 zile. Nu, nu am stat sa numar in gand, nici in inima nu am mai numarat. Se scurg usor toate zilele, mai cu fum, mai cu igrasie, mai cu miros de mosc. E dureros de frumos ce-am inceput sa traiesc fara tine. Obiceiurile vechi mor greu, dar sigur, cancerul se mai si vindeca, nu-i asa? Dureros cat am omis sa traiesc pana acum. Sa-ti renegi fluturii, sa-ti anulezi sansele, sa-ti blestemi zilele. Despre noi nu era decat o tigara, nimic mai mult. Si era suficient.
Trec anii si cineva nu se mai gandeste la tine cu drag, ii repugni si-l agasezi.
Imi treci prin gand doar cat sa sangerez din cand in cand.
Acum nu mai esti tu, e altul. E speranta mea de azi si e speranta mea de maine. E intalnirea mea neasteptata cu destinul si tare-as vrea sa stea in preajma. O zi, o toamna, o iubire si-o alta tigara.
Dragul meu nou drag, te-astept cu bratele deschise.
sâmbătă, 27 aprilie 2013
CB
M-am trezit la 9
Și am realizat
că
N-am chef și
Nu pot
Nu vreau
Să văd o noua zi.
Ce fericit trebuie să fi fost Bukowski
Când a reușit în sfârșit
Să moară.
Și am realizat
că
N-am chef și
Nu pot
Nu vreau
Să văd o noua zi.
Ce fericit trebuie să fi fost Bukowski
Când a reușit în sfârșit
Să moară.
joi, 7 februarie 2013
E genul ala de seara in care se scriu povesti. Ploua raspicat, marunt si patrunzator. Cu geamul larg deschis inhalez cu un calm autoimpus aerul vietii de azi. Am schimbat ceva la mine, am inteles ca la tine nu se poate. Stiu ca ne-am pierdut, iar regasirea ce paream s-o fi intalnit nu a fost decat o banala figura de stil. Suntem tot mai departe, pasul ce-l puteam face inainte l-am facut separat si-n retragere. Pasi mari, cadentati, grei, cu ritm de orgoliu si necedare. Am vrut sa-ti explic cat de-tot-ne puteam fi. N-am insistat sa fiu doar o pereche de picioare pe scara ta de cuceriri. N-am vrut sa ma vand ieftin. Nici tu nu trebuia s-o faci si poate-asa te lasam candva sa-mi aprinzi in nenumarate randuri tigara. Tigara de dupa. Te-ai vandut lor si e atroce ce-am putut sa-nghit in sec. Te-ai dat ametitor si innebunitor cu-un bier aer don juanesc ce nu te mai convinge nici pe tine. Ai sacrificat promisiunea unei lupte in doi pe-un rasfat si-ai declarat un razboi ce nu-si avea rostul. Si continuam acum foc contra foc si ne va mai ramane cenusa ca o ultima evidenta a unei neincercari ratate.
Am rupt de peste tot din mine si-am pus la loc de unde-am apucat. M-am imprastiat si reimprastiat si recalculat si-am strans cu farasul tot ce-am ciobit si mi-e ca a fost in zadar. Nu mai iau aer, iau nicotina.
vineri, 1 februarie 2013
...dar
Am renunţat de mult să te mai critic căci am înţeles Că fără mine nu puteai să te ridici şi te iubesc Dar tu eşti slab şi răneşti ce iubeşti , c-aşa fac toţiEpuizarea iti poarta numele. Esti un obicei vechi, ce dispare greu si doare crunt. Esti dezamagire continua cu gust de voma. Esti cea mai mare sila si cel mai abject viciu. Mi-e rau de jocul tau meschin, ma consuma limitarea ta. Cred ca nici Dumnezeu nu mai stie ce faci. Si de ce faci. N-as vrea sa ma las de tine...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)