Cred ca plangi, cred ca plangi atat de mult, cred ca imi dai inapoi lacrimile varsate in nopti amare de singuratate si disperare. Cred ca-mi plangi tristetea. Mi-ai luat tot. Ai pus cruce peste speranta mea, peste tot ce am visat vreodata si peste fiecare farama de curaj pe care o mai aveam. Nu ma strangi de mana si vezi ca imi merge prost, nu ma iei in brate, nu ma mai saruti pe frunte.
M-ai lasat singura aici unde cred ca e mai frig decat acolo.
si doare..doare atat de tare incat fiecare inspiratie te distruge..ai impresia ca te spulberi in mii de particule si ca nimic nu te mai poate face un intreg....doar el poate..iar el nu mai e si doare...ar trebui inventat un anagezic pentru astfel de dureri
RăspundețiȘtergereDin pacate, unii stau sub o cruce si nu se vor mai intoarce niciodata. In vis, poate..
RăspundețiȘtergere