E ceva in iubirile nescrise. In imbujorarea- imbujorare, da, ce cuvant stupid, dar e prea tarziu pentru sinonime, care apare brusc pe o fata frumos incadrata de doi ochi albastrii ce evita sa priveasca in jurul lor. E o limita intransigent stabilita, o pagina incompleta, o amanare a Marelui Anonim, o idee lasata pe maine, poimaine, 3 luni sau pentru sase (sase, ce, de ce?) ani. E ceva-aaa-aaa-ul ala pe care poti sa il simti intr-o fractiune de secunda, zvacnirea, iesirea, evadarea din amarata ta stare comatoasa. Mie nu imi e frica de Viata de Apoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu