Te-am lasat sa te iubesc mai tarziu,
nu cu mult, vreo 2-3 saptamani, cam asa, urma sa te intreb iar,
mereu neobosita, iesim si noi la o cafea?
si urma sa vin si sa ma consum sa am picioare lungi cocotate pe tocuri de 9 si rochie de vara in albastru de metil
si tu sa ai camasa neagra, eu m-am indragostit in martie,
era martie si tu erai tipul cel dur
si eu ma topeam biata naiva ce sunt. te vad uitandu-te la ea prin mine, treci prin mine, uiti de mine, te lovesti de mine, te intorci cu spatele si pleci,

uiti sa-mi faci loc pe usa, te izbesti de mine si spui pardon ca si cum asta nu e nimic ca si cum eu sunt nimic si noaptea nu mai e tanara si noi am imbatranit brusc

ma uit la el tu vezi si vii la noi sa intrebi
care mai e treaba ma ignori complet
si te superi si pufai in tacere
mesteci tutun
si la asta tot tu m-ai invatat
si la insomnii
si melancolii prelungite

e ea, e-n colanti si pe tocuri, iar eu copil blond cu ocazionale bucle dezordonate si ochii rosii de nesomnul, de nesansa..

te simt de la departare si ma fac ca nu esti.

Pe mine m-a atacat timpul, eu si cu el nu stabilim niciodata un sincron iar tu si cu mine niciodata o poveste iar tu si cu ea niciodata mai mult de un orgasm asta nu e viata nu e mic dejun cu turta dulce si cafea

fac cafea tare buna sa stii, poate treci pe la mine

eu o sa te pierd, o sa te pierd in lumea asta larga..