Tihna. Departarea, viata asa cum n-o mai stim. Aerul greu, pacla sufocanta a rutinei, durerea de ani facuti veacuri, vanatai ce nu si-au pierdut nici conturul, nici intensitatea. visul meu. Casa din pustietati. perdelele subtiri. patul pentru doi. Imbratisarea lipsita de apasarea unei constiinte pacatoase, pielea alba, parul lung, obrazul tau neras. Mai stii fumul fara forma a tigarii tale care ma tinea in viata? Acum imi inhalez propriul fum. Asa cum nu mai sunt, asa cum nu mai esti. Floarea alba si smokingul perfect, ne-au pierdut anii. Mi-e sufletul pangarit de mizeria pe care mi-ai daruit-o. Toate gunoaiele, toate ratacirile, toate paharele, toate chistoacele*. Le-ai varsat in mine fara apasarea zilei de maine. Nu mai am nici macar dezgustul dragostei amare, nici puterea resentimentelor cangrenate. "Tell me how long has it been? 'Cause three years is forever and you haven't grown up yet". In definitiv, eu ti-am zis la revedere. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu